... e cald si bine aici! E AMALGAM COLORAT:)
Cred ca e cea mai potrivita vreme sa va spun ca va multumesc ca existati! Daaaa, vorbesc foarte serios!
Va multumesc pentru ca ma cititi, pentru ca scrieti si eu sunt nerabdatoare sa va citesc de fiecare data. Ca absolut nimeni din blogroll-ul meu nu este pus intamplator...va citesc cu mult drag, cu mult interes, cu multa curiozitate.
Apoi...au fost momente in care un simplu articol al vostru ma facea sa ma gandesc la o problema si ceea ce voi postati sa ma faca sa vad altfel situatia si chiar simplu mod de schimbare al gandirii a facut ca problema sa nu mai fie problema si o simpla situatie din viata mea...o situatie inevitabila, uneori!
Conteaza fiecare comentariu pe care mi-l lasati. Conteaza fiecare gand. Fiecare traire. Fiecare parere. etc. etc.
Va urez multa liniste inainte de toate, deoarece linistea e cea mai importanta dupa parerea mea, apoi vin celelalte.
Sa fiti multumiti de voi insiva.
De viata voastra. Sa nu va plangeti deoarece tot ceea ce ni se intampla in viata are un motiv foarte bine intemeiat.
Va urez sa fiti iubiti, sa fiti iubiti mult mult de tot.
Sa fiti impacati cu voi insiva!
Sa va bucurati de oamenii care sunt langa voi!
Sa multumiti lui Dumnezeu pentru tot ceea ce aveti...pentru ca are si El meritul lui in fiecare moment al vietii...
Eu...ca nicodata pot spune ca sunt linistita, impacata cu mine insami. Sunt linistita. E o liniste ce-mi curge lin si cald prin suflet. Simt ca nu vreau nimic mai mult decat ceea ce am acum...
Mmmmmmm....imi lipseste EL care acum e la Bucuresti...pentru ca altfel nu se poate!!!:(
Sunt multumita de viata mea!
Sunt multumita pentru ca nu sunt suparata pe absolut nimeni din viata mea sau care a fost la un moment dat in viata mea! Nu port ranchiuna nimanui deoarece cu timpul am ajuns sa inteleg si mai ales sa accept ca daca cineva la un moment dat m-a suparat sau mi-a facut rau a fost din simplu fapt ca nu eu primam in viata acelei persoane. Ca ea alesese un "altceva" ce nu corespundea cu mine, ce nu ma includea si pe mine...
Sunt multumita, linistita si impacata...si sper sa raman asa cat mai mult timp!
SARBATORI FERICITE SI MULTA, MULTA LINISTE SI IUBIRE!:)
VA MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE MA CITITI!:)
vA MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE SCRIETI!:)
Acum, dupa cum se obisnuieste il voi darui mai departe.....:
- Adniana pentru ca scrie deschis si sincer!
- Iulia pentru ca e deschisa si spune lucrurilor pe nume!
- Lilee pentru ca de la ea invat foarte multe lucruri frumoase!
- Terra pentru ca e o tipa care scrie bine, care e amuzanta si mai ales isi trateaza articolele cu multa seriozitate!
"Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
Tati, pot sa te intreb ceva?
Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
Tati, cati bani castigi pe ora?
Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat, "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii"
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
Dormi? a intrebat...
Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.
Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor."
cu mosul...;))
Copii din noi...cu Alexuta:)
copii din noi...cu Oana:)
"dansul nebun al zapezii...nu ma saturam sa-l privesc:)"
...mirosea a sarbatoare....:)
inainte de a scapa afara, nu am putut ocoli bradutul facultatii;))
Daaaa, chiar imi place:)
frigul care-mi intepa fata si fruntea, chiar nu-mi era piedica in a fi copil!
chiar imi era frig...
masuram si incercam zapada:P
ce frumos era...
Dupa ce am batut-o cu zapada...a fost draguta si a facut si o poza cu mine. Va rog frumos nu va luati de tenisii ei de pitzi:))))(Carmen)
A ajuns si Cata intr-um final...
Copilul nebun din Roxana nu a rezistat prea mult...a provocat iesirea in parca...si la fel nu a rezistat si m-a atacat:)))
asta era efectul....doamne ce fata aveam:)))
era asa frumos...
eram asa incantata...nu prea am rezistat sa nu ne batem putin cu bulgari...:
ne intorceam acasa...
* Fotografii - care apuca!!!
Motto:“Mă ocup cu cuvîntul de o viaţă. Mă ocup cu însuşi făptura lui Dumnezeu!”
“Daca nu as crede in mesajul meu literar, nu as scrie, pur si simplu nu as scrie. Si e o falsa modestie sa spui ‘eu scriu pentru ca iubesc poezia, dar nu prea stiu daca am talent, daca n-am talent…’ Eu cred foarte mult in talentul si in vocatia mea. Pentru asta mi-am jertfit intreaga mea existenta, ca sa adaug cu o picatura in plus sensibilitatii contemporane o formulare mai noua, mai adecvata…”, spunea Nichita intr-un interviu.
Si a adaugat o cascada coplesitoare de emotie, culoare, dragoste, sunet, a dat cuvantului forme nemaistiute pana la el.
Nu voi posta versuri, pentru ca m-as bucura sa va amintiti singuri de el sau macar acum sa cautati cateva versuri ale lui Nichita!
Nu voi scrie note biografice, dar vreau sa va spun atat - A fost laureat al Premiului Herder si nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1980.
Ieri au fost 26 de ani de cand Nichita Stanescu a murit!
Ieri au fost 26 de ani de cand Nichita Stanescu a trecut in CUVANT!
Mereu a fost un CUVANT!
A putut scrie la infinit mărturia sufletului şi cuvîntului lui. Nichita a numit asta “Hemografie”. Adică: “… ştiinţa pe care eu am creat-o este atît de subtilă, încît uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografia, adică scrierea cu tine însuţi. (…) Hemografia este abstractă şi practică totodată. Te scrii pe tine pe dinlăuntul sufletului tău mai întîi ca să poţi la urmă să scrii pe dinafară sufletele altora.”
Spunea: “Am sentimentul că mă nasc cu fiecare cuvînt pe care-l rostesc”. ce-as putea adauga asupra acestei fraze???
“Îngerul se uită posomorît la mine:
- Eu aş fi vrut să fac din tine un om, iar nu un înger. De ce mă dezamăgeşti?
Trece în fugă un copil şi se opreşte brusc. Se uită lung la noi şi ne spune:
- Mă, voi nu vreţi un măr, că mie nu-mi mai este foame de el!”
Nichita Stănescu – Hemografia
"Sunt un om viu
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist , dar
ma bucur totdeauna ca sunt ."
Este poetul meu preferat.
De ce?
Pentru ca este sensibil!
Pentru ca transmite!
Pentru ca este EL in fiecare poezie!
Pentru ca este profund!
As putea vorbi la nesfarsit despre el, dar google ne da 115.000 de trimiteri sper el!
Sunt bloguri in cinstea lui...
Intregi site-uri de literatura, unde Nichita este unul dintre personajele care gazduiesc aceste site-uri...
Nichita Stanescu..ramane vesnic prin CUVANTUL din el insusi!
In seara asta alaturi de cineva tare drag mie:) am vazut comedia roamaneasca, ce in curand va fi in premiera la ProTv, "Ho, Ho, Ho".
Am ras!
M-am emorionat!
Mi-am adus aminte cum e sa fii copil!
Inca mai cred in Mos Craciun...mi-am dat seama de asta!
Mi-a placut!:)
Tineti cont ca sunt foarte pretentioasa la filme...asa...ca...
Va indemn cu tot dragul sa o vedeti, merita!!!
Am invatat din acest film: NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL, ATUNCI CAND ITI DORESTI CU ADEVARAT!
Ninge frumos. M-am apropiat de geam si am ramas acolo cateva minutele. Frigul era intepator. Chipul meu pufos de somn si abia iesit din asternuturile calde, chipul meu de copil. Chipul meu curat si natural...simtea frigul care ii strabatea fiecare pistrui, fiecare urma de viata, ficare grimasa schitata in dimineata asta...dar fulgii micuti nu ma lasau sa plec de la geam...
Ma tineau acolo si in cateva minute mi-am amintit de ACASA. Ma intrebam daca acolo ninge? Ma gandeam ca ar trebui sa o sun pe mama sa o intreb...Dar nu, orice alt gest, orice alta intentie ma rupea din dansul minunat, cald si lin al diminetii in care am avut timp sa ma intalnesc putin cu mine... si sa-mi amintesc de copilarie:)