E la fel de tarziu ca şi-n alte dăţi, doar eu nu mai sunt...
Nici nu-mi amintesc ce am fost, cine am fost şi cât timp a trecut!
Doar tu, femeie de sticlă, îmi umpli toate colţurile, te răspândeşti în mine ca un venin mixat cu ambrozie. Eşti hrana viselor şi apocalipsa realităţii!
Nu am căutat sa fiu nemuritoare, nici să culeg din păru-ţi scântei de neputinţa. N-am vrut decât să te privesc.
Dar tu, femeie de sticlă, mi-ai arătat mai mult ( mult prea mult ) : un sunet de nimfă docilă.
Am vrut să vin, dar sticla realităţii m-a oprit. Sau poate a ta...
Femeie de sticlă, sticlă pe femeie, femeie în sticlă, sticlă, femeie, eu...
de Andrada Ianosi
Invit la acest lucru pe toate cele care ma viziteaza:)
Femeia de sticla
Publicat de Monica la 21:17:00 Etichete: despre mine, eu, leapsa, mesaj, multumesc, poezie, poze
Bianca (Biablog) ma invita la a fi femeie, adica la a pune o poza cu mine ce reprezinta femeia...si apoi o poezie despre femeie. O poezie ce mie imi place mult...
E la fel de tarziu ca şi-n alte dăţi, doar eu nu mai sunt...
Nici nu-mi amintesc ce am fost, cine am fost şi cât timp a trecut!
Doar tu, femeie de sticlă, îmi umpli toate colţurile, te răspândeşti în mine ca un venin mixat cu ambrozie. Eşti hrana viselor şi apocalipsa realităţii!
Nu am căutat sa fiu nemuritoare, nici să culeg din păru-ţi scântei de neputinţa. N-am vrut decât să te privesc.
Dar tu, femeie de sticlă, mi-ai arătat mai mult ( mult prea mult ) : un sunet de nimfă docilă.
Am vrut să vin, dar sticla realităţii m-a oprit. Sau poate a ta...
Femeie de sticlă, sticlă pe femeie, femeie în sticlă, sticlă, femeie, eu...
de Andrada Ianosi
Invit la acest lucru pe toate cele care ma viziteaza:)
E la fel de tarziu ca şi-n alte dăţi, doar eu nu mai sunt...
Nici nu-mi amintesc ce am fost, cine am fost şi cât timp a trecut!
Doar tu, femeie de sticlă, îmi umpli toate colţurile, te răspândeşti în mine ca un venin mixat cu ambrozie. Eşti hrana viselor şi apocalipsa realităţii!
Nu am căutat sa fiu nemuritoare, nici să culeg din păru-ţi scântei de neputinţa. N-am vrut decât să te privesc.
Dar tu, femeie de sticlă, mi-ai arătat mai mult ( mult prea mult ) : un sunet de nimfă docilă.
Am vrut să vin, dar sticla realităţii m-a oprit. Sau poate a ta...
Femeie de sticlă, sticlă pe femeie, femeie în sticlă, sticlă, femeie, eu...
de Andrada Ianosi
Invit la acest lucru pe toate cele care ma viziteaza:)
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Monica, cu mare placere voi onora aceasta invitatie,insa in momentul cand voi ajunge acasa si voi avea acces la poze. Acum sunt in deplasare si nu stiu cat mai dureaza ...
Imi place fotografia.
Poezia este modernista, daca nu ma-nsel, si asta imi creaza dificultati :D
Ah, acum am sa cotrobai prin folderele cu fotografii si am sa preiau cu drag aceasta leapsa feminina si plina cu parfum de versuri.
faina fata....faina poezia :)
Ai ales o poza grozava iar poezia pe masura...o sa preiau si eu...
Weekend placut!
foarte frumoasa poza, iar poezia nu e mai prejos :)
PS: am s-o preiau și eu, dar puțin mai diseară, când ajung acasă :)
femeia de sticla e imprevizibila , ai impresia ca e transparenta dar de fapt ascunde multe taine .
@Lillee - multumesc:) si sa ajungi cu bine acasa!
@Terra - e modernista...multumesc mult:)
@magda - multumesc:)
@tasha - multumesc mult:)
@adinna - multumesc:)
@Stefandita - nu am pus intamplator aceste versuri, ma regasesc in ele:) multumesc pt vizita.
ce fain ai ieşit în poză :-*
@Cati - multumesc:*
Trimiteţi un comentariu