Marea cu toate ale ei si durerea din trupul meu

Materia e multa. Licenta e aproape. Examenele par asa ciudate, cel putin in momentul de fata! Psihoterapia e inca in stand by, nu stiu cand ma apuc si de ea, dar trebuie cat mai curand. Personalitatii si Fundamente, nu stiu ce sa zic. Uneori simt ca e ok, alteori ma sperii... 7-8 ore la biblioteca trec foarte repde! Raman inmarmurita cand doamna, imi atrage atentia ca programul se apropie de final...si eu planuiesem atat de mult pentru ce fac la biblioteca azi! (asta spun, in timp ca ma indrept spre garderoba, cu cheita in mana sa-mi iau haina si geanta)... Ei, daaaaaaa, dar cu toate astea vineri plec la mareeeeeee, in Bulgaria. Abia astept! Mi-e dor de vacanta, de timp liber. Pentru 4 zile voi lasa deoparte gandul la licenta, examene, loc de munca care nu e prezent in viata mea, si toate grijile. Vor fi patru zile alturi de cel mai frumos om din viata mea! Patru zile in care, sper sa fie cald. Sa fie frumos... Ei, da...iubesc marea, apa, inotul. Pana sa invat sa inot bine, m-am inecat de multe ori, de multe ori am cazut in apa, m-am dus la fund, am inghitit apa, nu mai puteam respira si tot nu m-am lasat pana nu am putut fi stapana pe mine in apa. Si azi, ma mandresc cu faptul ca pot inota bine si nu mi-e frica de apa. As sta in apa mult timp, fara nicio problema. Imi aduc aminte ca in copilarie, mi se usca pielea pe picioare, eram nenorocita din cauza ca intram in apa de rau, foarte rece si apoi ieseam si ma puneam la soare si mi se crapa pielea. Eram urata:)):)) Pe cat de mult imi place apa, pe atat de ciudat e trupul meu. Ma refer la faptul ca nu poti sa faci baie in mare decat vara. Eu nu ma bronzez niciodata, niciodata eu nu sunt creola sau neagra. Eu mereu sunt rosie sau arsa. Indiferent ca imi aplic pe piele creme protective. Degeaba! Sunt rosie, ma ustura, mi se face rau si fac febra la cateva ore (anul trecut am avut 39 cu 8 febra, nu puteam gandi). Si nu stau in soare frenetic sau mult timp. Si doua ore pentru trupul meu e mult. Si frustrarea cea mai mare este ca mai mereu pe plaja stau imbracata sau invelita... Ei, da asta sunt lucruri mici pe langa ce urmeaza sa sciu acum. Stiu ca suna ciudat si de neinteles, nici macar eu nu-mi explic ce inseamna! Eu nu pot merge pe nisip uscat. Nu pot merge cu picioarele goale. Si daca trupul meu ia contact cu nisip uscat, incepe sa ma doara, sa nu mai am vlaga si imi vine sa vomit. Imi vine sa vomit fizic, desi ideea de nisip nu-mi provoaca nimic. Doar contactul cu nisipul uscat imi provoaca astfel de reactii!!! Bine, nu doar cu nisipul uscat. Aceleasi senzatii le are trupul meu cand ia contact si cu pietre uscate, cu pamant uscat, cu ciment uscat, cu lemn uscat. Nu pot sta desculta sau cu trupul descoperit pe astfel de spatii uscate. Trupul meu nu suporta astfel de spatii. Nici mana, nici piciorul, absolut nimic din trupul meu nu poate lua contact cu pamant, nisip, lemn, ciment uscat. Niciun doctor nu-si explica ce e asta!!! Ma gandesc ca o fi vreun blocaj psihologic, bariera din copilarie, trauma sau ceva de genul asta, dar nu-mi dau seama de nimic, nu-mi amintesc vreun eveniment din viata mea legat de astfel de situatii!?!!! Si de fiecare data, cand ma gandesc la mare sau la munte automat imi amintesc acest lucru. Pentru ca da, si la mare eu merg cu tenisii in picioare. Iar daca ies din apa pe nisip ud e ok, dar nu pot merge pe prosop decat incaltata. Deci mereu trebuie sa am papucii cu mine:)):)) Imi amintesc, ca vara trecuta eram la Mediterana, si era un nisip foarte mare, adica boabele de nisip erau mari, erau un fel de pietre mici, foarte mici!!! Cum eram in sandale si nispul imi intra in ele, astfel incat luam contact cu nisipul uscat, aveam o sticla de apa si imi udam nispul pe care urma sa calc:)):)):)). E de ras, dar e frustrant pentru mine si aiurea. Asadar, si acum la mare, voi fi in tenisi:D