Eu, ca si altii presupun, am auzit de Herta Muller in 2009, atunci cand a castigat Premiul Nobel pentru literatura. Vestea in mine nu a nascut tropote de patriotism sau inversunare. A nascut putina curiozitate. Ceva ma indemna sa merg la conferinta pe care a tinut-o la Ateneu, dar cand am inteles clar ca va dialoga cu filosoful Gabriel Liiceanu am zis pas ( a se citi ca mie nu imi place de Liiceanu). Apoi eram cumva sceptica pentru ca eu nu auzisem de autoarea asta pana atunci!
Ma tot gandeam sa o citesc, dar mereu erau pe masa alte si alte carti, pana cand intr-o zi am plecat de la El :x cu "Calatorie intr-un picior".
Nu stiu dupa ce criterii se alege un Nobel pentru literatura si nici nu am avut timp sa caut detalii cincrete despre asta, dar nu pot spune ca acest roman este sau nu de un Premiu Nobel.
Cand am citit romanul cu care Llosa a luat Nobelul am fost foarte incantata! Ei, cu Herta Muller nu s-a intamplat la fel!
Mi-a placut simplitatea cotidianului scris si transmis frumos! In rest, romanul este usor. Nu te pune sa gandesti prea mult. Nu te pune sa vrei mai mult. Nu te pune sa iti pui intrebari sau sa cauti raspunsuri! E genul de lectura pe care o poti citi lejer oriunde pentru ca nu simti nevoia sa te intorci inapoi pentru a relua o idee...
Intreg romanul isi desfasoara actiunea in jurul Irenei. Protagonista este o tanara de 35 d ani care reuseste sa plece in alta tara, asta din cauza regimului dictatorial. Irene nu se adapteaza in noua tara si este cumva "benficiara" unui destin nesigur! Actiunea continua cu Irene si barbatii pe care ii cunoaste: Franz, Stefan, Thomas. Ce inseamna acesti barbati pentru ea? Poate iubire, poate obisnuinta, poate dependenta, poate un simplu mod de a socializa sau de a-si ocupa timpul...poate nimic?
E o carte pe care o citesti fara a te axa pe actiune. De fapt romanul nici nu are actiune. Romanul are doar detalii si asta aflam si din randurile cartii: "De cand am ajuns sa traiesc aici, detaliul este mai mare ca intregul!"
Finalul romanului este, dupa cum banuiam, deschis...
Nu as spune ca Herta Muller m-a dat pe spate, dar a reusit prin tehnica folosita (tehnica detaliului) sa ma faca curioasa si asupra altor carti ce ii poarta semnatura, desi as vrea sa citesc un roman mai intens, mai altfel, mai profund, cu personaje mai complexe...
Nu ii pot da o nota romanului pentru ca daca ma raportez la unele carti pe care eu le consider geniale atunci nota ar fi mica; daca ma raportez la unele carti pe care eu le consider mediocre atunci nota ar fi ok. Asa ca nu are rost sa ma raportez la nicio carte. Herta Muller iti starneste putina curiozitate... de fapt asta a facut la mine!
Voi, ati citit romanul? Ce puteti spune despre el?
Postări
2 comentarii:
Si mie mi-a placut tehnica, modul ei de-a scrie, chiar si actiunea romanului a fost ok - ma refer aici la "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", pe asta am citit-o eu. La fel ca tine, am vrut sa o citesc mai mult de curiozitate, nu stiu daca as mai incerca totusi si alte carti de-ale ei.
@Andra - Eu sunt curioasa sa aflu de cineva care o adora, o pune pe piedestal, gen e autoarea lui/ ei preferata!
Trimiteţi un comentariu