Dezvoltare personala

Eram studenta. Nu prea incantata de facultate...era mult prea multa teorie! Apoi am descoperit grupurile de dezvoltare personala, diverse traininguri si diverse carti. 

La primele cursuri de dezvoltare personala eram inhibata (a se citi ca nu eram tipa sociabila care emana un superpozitivism in jurul ei). Mi se parea ciudat sa spui unele lucruri despre tine pe care, cu siguranta nu le stiu foarte multi oameni! Era ciudat sa aud povesti in care ma regaseam. Era de neacceptat sa ma regasesc sau sa ma vad in povestea celui de langa mine! In familie am invatat din plin ca unele chestii trebuie sa ramana in casa. Lumea nu are voie sa stie ca iti este greu, ca uneori nu te simti bine, ca uneori nu iti place ce mananci, ca uneori iei bataie doar pentru ca tu "esti mai mare". Familia mea considera ca este important ca lumea din jur sa te vada "fericit", ca si cum nu ai avea nicio problema, niciun disconfort! Aceste lectii de a parea fericit cand paraseai usa casei erau implementate bine in constructia mea psihologica. 

Apoi ... timpul si asistarea la acele ore isi spuneau cauvantul. Simteam nevoia sa ma cunosc. Sa stiu cine sunt eu; nu cine sunt eu din perspectiva mamei, tatei, a oamenilor din jur. Cine sunt eu! Doar din perspectiva mea!

Am ignorat total vocile din jur care considerau ca nu este prea bine sa mergi la astfel de cursuri. Mie imi faceau bine!

Am invatat sa:

- spun DA si NU atunci cand simt EU, nu cand vor ceilalti

- sa nu ma mai simt singura si abandonata cand prietenele mele uita de mine...ci pur si simplu sa respect alegerile ficaruia!

- am invatat ca o relatie cu un El nu inseamna anulare a identitatii proprii

- am invatat sa nu mai generalizez

- am invatat sa nu mai dau verdicte

- am invatat sa fiu eu, cu toate ale mele

- am invatat sa cred in mine, sa cred in visele mele

- am invatat sa mi pun obiective pe care eu pot sa le ating

- am invatat sa cer ajutor

- am invatat ca oamenii sufera pentru ca uneori nu stiu sa aleaga partea mai putin negativa, sau ca pur si simplu nu li se spune ca e necesar sa aleaga; ca este si o fata alba ce sta cuminte langa orice situatie ce pare fara iesire;

- am invatat sa accept greselile trecutului meu

- am invatat sa iert si sa ma iert

- am invatat sa comunic si sa-mi respsct cuvantul

- mi-am descoperit resursele pe care le am 

- am invatat sa il pun pe TREBUIE unde este nevoie; mama nu TREBUIE SA FACA SAU SA FIE  intr-un fel; prietena mea nu TREBUIE sa... NIMENI nu TREBUIE sa ... nimic. Fiecare face ce vrea sau simte!

- am invatat sa accept faptul ca sunt selectiva (a se citi ca vedeam selectivitatea ce pe un handicap)

- am invatat sa ignor parerile celor din jur; consider ca atata timp cat stii ce vrei, cine esti si ce iti doresti parerile lui Ion, Vasile, Ileana etc. sunt inexistente...

- am invatat sa spun clar ce gandesc si simt; si sa tac cand trebuie;

- am invatat sa accept ca aomenii nu au cum sa aiba aceleasi asteptari de la viata ca si mine; fiecare e suma experientelor prin care a trecut!

- am invatat sa fiu deschisa si sa "urlu" dupa ajutor ( nu demult citeam mult, mult de tot despre schizofrenie; cazuri peste cazuri; imi aminteam de practica de la Bagdasar si de schzofrenicii pe care i-am intalnit acolo. Cu cat citeam mai mult cu atat vroiam sa stiu mai multe. Intr-o zi mi se parea ca aud voci. Mi s-a facut atat de frica, incat a doua zi am plecat la un prof. de practica si i-am spus ca eu cred ca am schizofrenie, ca mi se pare ca aud voci! Proful s-a uitat ciudat la mine, a zambit si mi-a zis: "Vino maine la 16. Vorbim detaliat. Dar sa nu uiti ce iti spun vocile!" A doua zi ma duc la el. Vorbesc cu el diverse chestii, la care el imi spune: "Vei avea muuulte tulburari si boli pana ce vei trece de stadiul de frica, teama si neincredere. Vei "fi" de muuulte ori schizofrenica, paranoica, depresiva pentru ca  vei cunoaste tot mai multi oameni cu astefel de probleme. De asta facem formare si supervizare in terapie, inainte de a ne numi autonomi." Am plecat de acolo rizand si nu am mai auzit nicio voce de atunci.:)) A se citi ca nu am auzit voci in adevaratul sens al cuvantului, ci probabil citind marturii ale schizofrenicilor si citind despre ce auzeau si halucinatiile pe car ele aveau...Imi era frica!)

- am invatat sa plang si sa nu mai consider asta ca fiind ceva rusinos;

- am invatat sa apreciez, sa iubesc si sa arat iubirea oamenilor pe care ii iubesc;

- am invatat sa...

Dincolo de lista de mai sus, dincolo de pareri personale si ganduri marete vreau sa va spun ca dezvoltarea personala nu inseamna carti de NLP in stilul americanilor. Le citim si apoi ne-am facut o parere despre asta si putem sa ii catalaogam pe cei care merg la cursuri de dezvoltare personala drept inadaptati, visatori, boemi. Dezvoltarea personala este un pas spre autocunoastere, autoacceptare, autoeducare, vointa, sinceritate  etc.

Laura imi ceruse la un moment o lista cu carti de dezvoltare personala. I-am promis articolul asta si tot acum va primi si cartile. Ordinea e aleatoare. Mie mi-au placut si chiar m-au ajutat!

Martin Seligman - Optimismul se invata 

David Lykken - Happiness

Martin Seligman - Fericirea autentica

Victor Frankl - Orice ( e unul dintre preferatii mei)

Carl Honoré - Elogiu Lentorii

Alex Pattakos - Prizonierii gândurilor noastre : Cum să găsești sensul în viaţă și profesie

Shelle Rose Charvet - Cuvinte care schimba minti

Daniel Goleman - Inteligenta emotionala

Jeff Keller - Atitudinea este totul

Jonathan Haidt  - Teoria fericirii

David J. Schwartz  - Puterea magica a gindului

Zig Ziglar -  Motive pentru a zimbi
Joseph O'Connor - Manual de NLP
Steve Pavlina - Dezvoltarea personala pentru oameni isteti

Spor la autoredescoprit!:)