Am plecat de aici, dar nu vom uita locusorul acesta

Gataaa! Cu tema finalizata sau nu ne am mutat. Invat si ma adaptez la noua platforma. 

E greu, e dificil, sunt muuulte chestii noi, dar imi place. Nu imi place tema, nu gasesc nicio tema care sa-mi placa...:( dar suntem in tratattive.

Am adaugat si lista de bloguri. Am renuntat la cateva si v-am luat pe ceilalti cu mare drag acolo!:)

Ne-am mutat la:




http://monicaolteanu.ro/

Daca am uitat pe cineva trageti ma de urechi, nu e nicio suparare!

Si va multumesc anticipat celor care schimbati adresa blogului vechi cu cea de acum!

Si scuze pt casa mea nepregatita:D

Mos Craciun spectaculos (a se citi ca imi doresc ceva de la voi)

Ieri a fost serbarea. A fost superba. Nu ma asteptam si mandria mea e ca ai mei pitici s au descurcat adorabil:) si am ras in hohote ceea ce nu era in desfasurarea planului facut de mine!:)




A venit Mos Craciun. Un Mos spectaculos. Daaaar cel mai bun si frumos cadou a fost :




www.monicaolteanu.ro




Am importat deja postarile. Ii voi cauta o tema. Si va voi lua si pe voi cu mine cu mare drag. 


Va rog sa ma adaugati in listele voastre cu noul link. Va multumesc si sa ne citim cu drag. Lasati-mi comentariu acolo cei care ati schimbat adresa ca sa nu omit pe cineva:)


Va imratisez. Si sa aveti cele mai frumoase sarbatori, pline de liniste si iubire!:)


Ps. am inteles ca nu se poate comenta pe blog, habar nu am de ce. Am verificat setarile si la mine este bifat sa poata comenta oricine:( Cred ca e ceva de la blogspot, iar si iar si iar...

Draga Mos Craciun,

Mosule, sper sa nu fie prea tarziu cu lista dorintelor, pe care sunt sigura ca le stii deja, dar ma simt mai impacata daca ti le si scriu! Inainte de ele vreau sa-ti spun ca m-am gandit mult la tine, mai mult decat de obicei. Nu stiu de ce, dar asa a fost!!!

Imi doresc multe lucruri cred, dar indeplineste si tu, macar cateva. Ti le pun intr-o ordine aleatoare, asa ca poti sa-mi aduci ce ai la dispozitie!

Asadar, draga Mosule imi doresc:

- sanatate si iubire;

- sanatate si liniste familiei mele si prietenilor mei;

- domeniu propriu;

- un aparat foto mai mare si mai "puternic" ( stii doar ca al meu Canon A560 parca nu mai e acelasi de la inceput; ori a obosit, ori am mai crescut eu?!?) Mosule, mi-e atat de dor sa fac poze!

- un bilet la Lara Fabian (la inceputul anului viitor);

- o excursie la Paris;

- mai multe miniexcursii prin Romania. Vreau in Parc Romanesc din Craiova si la Tg. Jiu pe "urmele" lui Brincusi - astea sunt fixatiile mele de acum;

-un telefon nou care sa aiba memorie muuulta si la care sa pot asculta muuulta muzica aleasa doar de mine. Stii ca iubesc telefoanele mele vechi, antice si de demult, dar au "imbatranit" Mosule, si crede-ma ca uneori ma enerveaza!

- o rama foto electronica;

- un cufar mare in care sa-mi pun amintirile;

- un ceainic genial si multe sortimente si combinatii noi, nestiute de catre mine de ceai ...  si care sa-mi placa;

- carti ;

- un album foto inedit;

- o agenda sau un jurnal inedit;

- sa raman la gradinita si sa fie copii la fel de dragalsi ca si pana acum;

- fuste;

- esarfe;

- o papusa din portelan, imbracata frumos;

- cercei;

- lumanari;

Mosule sper ca 12 luni sunt destule pentru a fi toate cantarite si analizate si aduse la momentul lor!

Te astept cu nerabdare si sa stii, ca stiu multe poezii!

Cu drag,

Monica

Poveste vesnic vie (Craciunul cu toate ale lui. Craciunul copilariei mele)

Copilaria mea a fost plina. Si asa va ramane mereu. Asa, cum deja stiti deja, unii dintre voi, am copilarit si crescut in Moldova. Intr-un satuc de munte din Moldova vesnic pitoreasca! Am crescut cu bunicii materni! Nu stiu cum era la voi, sau cum era in zona voastra, dar la mine, bunicii mei pastrau traditiile!

Imi amintesc ca in copilaria mea a existat mereu acel cotet al porcului. Si porcul sau porcii cresteau acolo peste an. Si iarna (cand taia "vechiul porc" era deja cumparat unul mic) erau mici. Toamna, cand deja trecusera doua anotimpuri peste ei erau mari si grasi. La Craciun erau taiati. Dar, pana la a va povesti despre asta, va spun despre buncii mei. In special de bunica, pentru ca bunicul a "plecat" cand eu aveam 10 ani.

Bunica era slaba si inalta. Inalta fata de restul femeilor din familie (a se citi mama si surorile mele, si acum si eu). Slaba si inalta... si cu parul alb. Dintotdeauna a avut parul alb, adica asa a fost dintotdeauna de cand m-am nascut eu. Credea in Dumnezeu si in puterea Lui. Asa ca postul il tinea cu strasnicie. Automat toti ai casei posteau. Posteau acasa, ca in rest nu o interesa ce mancai si pe unde mancai, dar acasa in timpul unui post nimeni nu primea mancare de dulce.

Apropierea sarbatorilor aducea cu ea si febra pregatirilor.

Se taia porcul (sau porcii). Se facea asta dimineata devreme cand noi, copii, inca dormeam si asta pentru ca tipetele porcului ne-ar fi speriat. Dar, desi ai nostri (adica ai mei si ai fratilor mei:D) ne pazeau de tipetele porcului, auzeam porcul suferind, cand tipa si urla. Porcul vecinilor nostri. 

Porcul era pregatit si spalat bine. Cand eram mica ma gandeam cat de frig trebuie sa fie. Cat de inghetate trebuie sa-ti fie mainile pentru ca afara e iarna si ger si folosesti apa rece cel mai adesea!? Aveam sa aflu mai tarziu ca daca mainile iti ingheata constant nu le mai simti si ca atunci cand le lipesti de soba sau le bagi in apa calda se dezamortesc si te dor!

La casa parinteasca exista tot ce vrei. Asadar, se face ca inca din copilarie a fost in spatele casei o afumatoare (nu stiu cum se zice in alte zone, dar la mine asa i se spune). Accea afuma carnea de porc. Doamne, si scoatea un miros de te lingeai pe bot mai ceva ca o pisica! Ei, aici incepeau "smiorcaielile". Ne era pofta! Tare pofta! Dar "nu poti sa te impartasesti daca mananci carne!" ne striga bunica! Si rezistam. Adica asa era oficial, ca oricum furam din carnea aceea care mirosea si arata bine de tot. "Lasa ca Dumnezeu nu ne-ar fi dat stomacuri daca nu ar trebui sa mancam!" :)) zicea Nicusor, fratele meu mai mic. Si manca o bucata de muschi. Si manca doua bucati de muschi. Si le manca cu pofta. 

Carnea care era scoasa de la afumatoare era pusa la racit si bagata pe cirlige. Si apoi urcata in pod. 

Carnatii, toba, raciturile ( nu stiu cum se spune la Bucuresti sau in alta zona:D, asta daca i se spune altfel) si alte preparate erau puse la frigider sau intr-un spatiu la fel de rece!

Pe 23 sau in Ajun, erau zilele dedicate copturii. Facea bunica cozonac si poale-n brau. Si fara sa exagerez va spun ca eu nu am mai mancat niciodata de 3 ani incoace cozonac si poale-n brau ca a femeii cu parul alb dintotdeauna, care m-a crescut! Nu ma intrebati ce facea, ce punea in ele, dar erau...

Framanta aluatul cu mainile ei. Din faina alba, la final iesea un aluat galben. Il punea la crescut langa soba, acoperit cu un prosop alb de panza. Prososp ce niciodata nu era folosit la altceva. Asa cum nici covata sau ligheanul placintelor nu se folosea la altceva. Le cocea in cuptor. Acel cuptor cu jaratec. Le dadea in cuptor cu ajutorul unei lopeti de lemn. Se inegrise lopata de cati cozonaci si placinte daduse in cuptor de-a lungul vremii. Cand dadea cozonacii sau placintele in cuptor nu aveai voie sa deschizi usa bucatariei. Credea ca daca deschizi usa, cozonacul va crapa si va arata urat, sau se va arde!  Tinea in cuptor totul ceva vreme si apoi verifica. Ca sa-si dea seama daca e copt si in interior, baga un bat de chibrit in cozonac si asa descoperea ca e facut sau ca il mai lasam "olecuta".

Ei, dragilor cozonacul din cuptorul cu jaratec emana un miros in jumatate din sat. Toata lumea si stia ca Maria lu' Negru facea cozonac sau poale-n brau!

Cand le scotea din cuptor, le aseza pe prosoape de panza alba si ii multumea lui Dumnezeu facandu-si semnul Crucii. Apoi, ne avertiza: "Daca mancati asa fierbinti o sa vi se lipeasca de stomac si o sa va doara burta!". Eeeei, daa' de unde - evident ca furam o placinta sau o bucata de cozonac si manacam. Era delicos! Avea crema de cacao cu biscuiti lapte batut, nuca si rahat. Si bucati mici, mici de coaja de lamaie cu esenta de rom. Era delicios si miroasea bine de tot...dar, ne pisca tare rau la limba!:))

Bucatele erau multe. Inainte de pregatirea bucatelor, se facea curatenie generala prin toata casa si curtea. Totul era curat si luminat. 

Faceam bradul pe 24 decembrie seara. Niciodata mai devreme sau mai tarziu. Mosul era asteptat mereu cu sufletul la gura, frica si emotii si astea pentru ca nu eram cei mai cuminti copii!:D Dar chiar si asa, Mosul niciodata nu a uitat sa treaca pe la noi.:)

In brad puneam globuri, beteala si instalatie. Si...dulciuri. Muuulte dulciuri. Care nu rezistau mai mult de 3 zile in brad, dar era important ca pe 24 seara erau legate cu ata si agatate pe crengutele bradului. 

Dulciurile pana sa ajunga in brad patimeau multe. Mama le ascundea, noi le gaseam si furam din ele si mancam. "Bine, nu mai vine niciun Mos, si nu mai facem niciun brad!" spunea mama nervoasa. Ne parea rau, dar nu ne puteam abtine. Cum sa te abtii cand gasesti o sacosa plina cu tot felul de dulciuri. Cum?

Apoi mancam bomboanele din brad si lasam ambalajul. Daaarrr, ca sa nu fim prinsi si sa se "cunoasca cumva"  inlocuiam bomboanele cu miez de paine sau mamaliga!:D...

Bradul era mereu pus in holul mare al casei. Seara, pe inserate aprindeam instalatia. Si domnea linistea in curtea noastra si zapada era mare, mare!

In ziua de Craciun mergeam la biserica cu mic, cu mare. Si veneam acasa si stateam la masa. Si era liniste, si era poveste.

... ... ... Si mi s-a facut dor de ACASA al copilariei mele si de femeia cu parul alb dintotdeauna, care m-a crescut!!!

Scrisoare catre Mos Craciun si retorspectiva lui 2011

Mosule nu stiu ce sa-ti cer!?! Ori imi doresc mult prea multe, ori imi doresc lucruri prea grele. Sau, spre rusinea mea pun la indoiala puterea ta.

Despre cat de cuminte am fost anul asta? Mosule, cred ca fata de alti ani am fost mult mai cuminte si mult mai inteleapta. A fost un cu vreo 7 luni dezastruoase. Iar eu oboseam tot mai mult!

Munca la Kfc era deja un jeg iar eu nu mai suportam si nu ma interesa nicio discutie despre "a avansa". Vroiam sa scap!!!

A trebuit sa ma mut si am dat peste niste oameni care daca ma faceau sa-mi fie mila la inceput si sa fiu eu cea care ajuta, apoi scarba si nevoia mea de a gasi un loc linistit erau tot mai mari. Asa ca din nou ma mut. De data asta intr-un loc cu liniste si cu oameni mai mult decat ok!:) Inca o data dovada cu nu eu sunt o problema in a imparti o locuinta! Si ca nu prea pot sa fiu sociabila. Prefer sa raman o antisociala in fata drogurilor si a vietii ratate, fara scop...

M-a uimit din nou minciuna in care pot trai oamenii. Se face ca un el ma iubea de nu mai putea. Eu bleaga cum sunt... am pus botul. Si de fapt omul era alcoolic. Sau poate nu era. Dar in momentul in care bei zi de zi 2l sau mai multi de bere si esti varza si mergi leganat in fiecare zi si gandesti mai mult decat alambigat ... cum se numeste? Eeee si inca o data m-am speriat de asemena "activitati si pasiuni" si mi-am vazut de drum si imi mulumeam ca nu m-am implicat prea mult si fusesem mai mult decat reticenta!

Hotarisem ca anul acesta ma inscriu la master. Puterea de a pleca in afara inca nu aveam, asa ca vroiam sa plec din Bucuresti. Gata, ma transferam de la munca, deja stiam masterul si bibliografia, deja si chirie imi gasisem. Vroiam sa ma mut in Cluj... Si asta asa, doar pentru ca eu nu mai vroiam in orsul asta. Dar... azi traiesc tot in Bucuresti si e bine si frumos. Si parca incep dupa 4 ani de zile sa iubesc orasul asta! Are si un motiv...

Apoi mi-am zis: trebuie sa-mi gasesc job, trebuie sa ma mut intr-un loc linistit, si trebuie sa intru la master la buget.

Era timpul sa ma gandesc la mine si la dorintele mele. Ador copii asa ca am  depus cv-ul la gradinite si firme de recrutare pt postul de educatoare. Dupa interviuri am fost selectata. Azi lucrez cu copii. Ador asta! Si iubesc tot mai mult copii. 

Azi sunt la master. Azi traiesc intr-o casa linistita!

Mosule consider ca desi a fost greu , am invatat din greul de la inceput. M-am maturizat mai mult!

Am citit mult. Nu mai e un secret ca lectura e refugiul meu cel mai curat si mai fidel...

Azi, il iubesc pe El:x...

As vrea ca la anul sa mi dai sanatate. Sa ai grija de parintii mei si de familia mea, atat cat poti! As vrea ca parintii mei sa traiasca linistiti. Aaaa, si Mosule, abia astept sa vina mama la Bucuresti cateva zile. Tata a fost, dar vreau sa vina si mama. Mi-e dor sa petrec timp, doar eu cu ea. Si vreau sa vina la mine macar 3 zile!:)

Eu as vrea sa mai cresc putin, sa fiu intelepta, sa merg mai departe. As vrea sa scriu si as vrea sa invat sa cant la pian si sa ma inscriu intr-o echipa de amatori de teatru.

Sa termin sesiunea cu bine si sa raman la buget si sa imi dai rabdare la gradi si sa fiu multumita de roadele ce se vad in copii mei de la gradi. Si Mosule iti multumesc pentru fiecare "multumesc" al parintilor!

In rest as vrea mai putine boli, mai multa liniste si mai multa regasire! O lume mai linistita si mai putin grabita!

Si sa stii ca anul asta e prima data cand eu am emotii de sarbatori!!!

Cu drag,

Top actori romani (2)

Scriam aici un inceput al topului meu cu actori romani. Azi merg mai departe:

6. Sergiu Nicolaescu

Omul asta e genial si ca regizor si ca actor. Eu cand vad un film de- al lui sau cand il vad pe el in vreun rol ma lasa cu gura cascata. E talentat. S-a nascut pentru cinematografie. Imi place ca pare a fi bland si dur in acelasi timp, si imi place ca e discret, sau asa il percep eu?! M-a dezamgit complet cu filmul "Poker". Mi s-a parut o porcarie si m-a facut sa intreb  (ma ) intreb daca e pe bune facut de Nicolaescu ?

7. Maia Morgenstern

Imi place tot la femeia asta. Imi place cum e in filme, o ador la teatru. Imi place ca e realista. Si... e frumoasa si are un timbru al vocii care imi place mult!

8. Sebastian Papaiani

Imi place modestia si timiditatea lui. E bland si cald. Si transmite atat de multe prin rolurile sale!:)

9. Olga Delia Mateescu

E un om sensibil. Imi place discretia ei. Eu am vazut-o ultima data la Teatrul Masca in "Acul cumetrei Gurton". E geniala piesa, dar ea joaca un rol princial de exceptie. Plus ca femeia asta care este o DOAMNA are ceva, un ceva al ei! Nu am citit nicio carte scrisa de ea, dar am citit diverese fragmente si scrie foarte bine

10. Ion Caramitru

Nu imi amintesc de unde il stiu, dar il stiu de muuulta vreme. Am vazut multe roluri din multe filme, dar e genial cand "le da viata" personajelor lui Shakespeare!

PS1: Adaug pe: Victor Regenciuc, Medeea Marinescu, Marin Moraru, Manuela Harabor, Iurie Darie, Tora Vasilescu.

PS2: Intentionez sa scriu un articol si cu un top al actorilor care nu se mai afla printre noi...

Vreau ca BIBI sa traiasca

Eu consider viata extrem de importanta! Am trecut de multa vreme de la fazele si intrebarile: De ce traiesc? E nasoala viata pentru ca e prea grea! De ce ne nastem, de unde venim si spre ce mergem?

Intrebari care m-au framantat multa vreme! Mi-am dat seama ca nu voi afla raspunsurile nici daca ma plang, nici daca ma revolt, nici daca citesc la nesfarsit din filosofia dedicata existentei si tumultului ce se naste odata cu ea.

Timpul si experientele personale m-au ajutat sa vad ca viata este o sansa. Ca viata, indiferent cum sau cat de lunga e merita anumite sacrificii... 

Cred ca toti anii mei au fost in fata bolii. In fata oamenilor care erau bolnavi, oamenilor care se chinuiau, oamenilor care desi in ultim episod al vietii sperau, credeau. Oameni bolnavi care mi au dat lectii. Oameni care  desi in scaune cu rotile, desi orbi, desi surzi, deci fara o mana mi-au dat lectia curajului, mi-au dat lectia simplitatii si mai ales credinta in propriile vise.

Cand imi este greu, cand ma plang imi aduc aminte de oamenii pe care i-am cunoscut si mi se face rusine. Si tac. Si simt! Si nu ma mai plang. Si merg inainte!

Am fost o revoltata. Ma revoltam asupra a tot ce nu mi se pare corect. Si sufeream! Acum am invatat ca oamenii nu sunt corecti, ca oamenii aleg, ca fiecare e responsabil de ceea ce face, gandeste, simte si crede! 

DAR, DA si acum ma revolta cumplit cand sufera copii sau animalele. Pentru ce sa sufere fiintele sau necuvantatoarele daca ele nu pot lua decizii? De ce exista atatia copii bolnavi?De ce copii astia bolnavi duc o lupta cumplita cu viata pentru ca viata lor depinde de bani. De ce? Nuuu, nu voi arunca cu pietre in Romania, in sistem, in Presedinte. Am trecut de fazele astea. Dar da ma doare cumplit suferinta copiilor si a animalelor. Mi-e mila si ceva din mine sufera, se revolta si vrea sa faca ceva... Inca nu poate!?!

 POT si EU ca si TINE sa-l ajut pe Bibi. Poti si TU ca si mine sa-l ajuti. TE ROG sa o faci! Daca povestea de  Aici nu te misca atunci ajuta-l doar pentru mine, pentru credinta mea totala in faptul ca "dupa fapta si rasplata!" Si UN COPIL NU ARE DE CE SA SUFERE!

Urmeaza saptamana lui Bibi. 10 - 16 decembrie este saptamana in care poti trimite un mesaj la 848 (valabil pentru retelele Orange, Vodafone, Cosmote). Acest mesaj pe care il vei trimite costa 2 euro. Ca viata unui copil depinde de bani e o ANORMALITATE ESUATA. Viata lui Bibi nu depinde de bani, viata lui Bibi si vindecarea lui depinde de sufletul din noi! Iar noi avem 7 zile in care puteam sa aratam ca aveam suflet care vibreaza in noi!

VREAU ca Bibi sa se vindece!  E prima data cand in fata unui caz de genul acesta reactionez asa. Dar VREAU sa traiasca. Sa se vindece. Sa creasca sanatos si frumos.

Haideti, sa-l ajutam pe Bibi! 7 zile (10 - 16 decembrie) putem sa trimitem:

SMS la 848  = 2 euro (valabil pentru Orange, Vodafone, Cosmote)

Pentru donatii mai mari poti suna si dona la Romtelecom astfel:

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Mofturile pe care ni le satisfacem, sunt sigura ca, costa mult peste 2 euro. Viata lui Bibi costa 2 euro. Ajuta-l, te rog!!!

Povestile din gradinita

Copii stiu sa guste asa zisele noastre "amenintari". La mine a prins bine ideea ca faptele urate si comportamenul necuviincios ne uritesc, asa ca nu de putine ori ii surprind pe copii mei de la gradinita admirandu-se in oglinda. Propria admiratie nu vine singura, ci cu o fraza in stilul: " Am parul mai frumos pentru ca i-am cerut scuze lui Stefan!" (Bianca 4 si 7 luni)

Azi vorbeam despre scrisoarea pe care saptamana viitoare i-o vom trimite Mosului. Le spuneam ca voi scrie absolut tot ce fac si ca nu ma asculta si ca nu termina de completat fisele. Stefan ma fixeaza cu privirea si ma intreaba: "Haaai, domnisoara chiar nu poti sa trisezi? Sa ii spui numai de bine?" 

Eu racita cumplit. O avalansa de stranuturi completate cu o avalansa de "Sanatate!". O urare spusa dulce si cu o privire curioasa. Mario: " Am obosit sa spun "sanatate!" Inseamna ca esti bolnava, nu te-ai imbracat bine?" 

Bianca: Vrei sa ne citesti o poveste?

Eu: Bibi, nu pot pentru ca ma doare gatul tare de tot, dar cand imi trece voi citi ce poveste vrei tu!

Bianca: Daaa?!

....

Dupa cam 3 minute, Bianca vine cu o carte maaare de povesti in brate.

"Domnisoara... stii? Eu cred ca as vrea o poveste cu glas de urs.

Eu: Cum se numeste povestea asta cu ursul?

Bianca:  Nuuuu. Cu ursul pentru ca te doare gatul ai un glas ca de urs."

Taceri (18)

Piesa asta de muuuulti ani are ceva special. Nu stiu ce, dar e genul ala de piesa care te face sa taci, sa iti amuteasca gandurile, visele si dorintele. Sa ti se faca pielea gaina si sa...

Dezvoltare personala

Eram studenta. Nu prea incantata de facultate...era mult prea multa teorie! Apoi am descoperit grupurile de dezvoltare personala, diverse traininguri si diverse carti. 

La primele cursuri de dezvoltare personala eram inhibata (a se citi ca nu eram tipa sociabila care emana un superpozitivism in jurul ei). Mi se parea ciudat sa spui unele lucruri despre tine pe care, cu siguranta nu le stiu foarte multi oameni! Era ciudat sa aud povesti in care ma regaseam. Era de neacceptat sa ma regasesc sau sa ma vad in povestea celui de langa mine! In familie am invatat din plin ca unele chestii trebuie sa ramana in casa. Lumea nu are voie sa stie ca iti este greu, ca uneori nu te simti bine, ca uneori nu iti place ce mananci, ca uneori iei bataie doar pentru ca tu "esti mai mare". Familia mea considera ca este important ca lumea din jur sa te vada "fericit", ca si cum nu ai avea nicio problema, niciun disconfort! Aceste lectii de a parea fericit cand paraseai usa casei erau implementate bine in constructia mea psihologica. 

Apoi ... timpul si asistarea la acele ore isi spuneau cauvantul. Simteam nevoia sa ma cunosc. Sa stiu cine sunt eu; nu cine sunt eu din perspectiva mamei, tatei, a oamenilor din jur. Cine sunt eu! Doar din perspectiva mea!

Am ignorat total vocile din jur care considerau ca nu este prea bine sa mergi la astfel de cursuri. Mie imi faceau bine!

Am invatat sa:

- spun DA si NU atunci cand simt EU, nu cand vor ceilalti

- sa nu ma mai simt singura si abandonata cand prietenele mele uita de mine...ci pur si simplu sa respect alegerile ficaruia!

- am invatat ca o relatie cu un El nu inseamna anulare a identitatii proprii

- am invatat sa nu mai generalizez

- am invatat sa nu mai dau verdicte

- am invatat sa fiu eu, cu toate ale mele

- am invatat sa cred in mine, sa cred in visele mele

- am invatat sa mi pun obiective pe care eu pot sa le ating

- am invatat sa cer ajutor

- am invatat ca oamenii sufera pentru ca uneori nu stiu sa aleaga partea mai putin negativa, sau ca pur si simplu nu li se spune ca e necesar sa aleaga; ca este si o fata alba ce sta cuminte langa orice situatie ce pare fara iesire;

- am invatat sa accept greselile trecutului meu

- am invatat sa iert si sa ma iert

- am invatat sa comunic si sa-mi respsct cuvantul

- mi-am descoperit resursele pe care le am 

- am invatat sa il pun pe TREBUIE unde este nevoie; mama nu TREBUIE SA FACA SAU SA FIE  intr-un fel; prietena mea nu TREBUIE sa... NIMENI nu TREBUIE sa ... nimic. Fiecare face ce vrea sau simte!

- am invatat sa accept faptul ca sunt selectiva (a se citi ca vedeam selectivitatea ce pe un handicap)

- am invatat sa ignor parerile celor din jur; consider ca atata timp cat stii ce vrei, cine esti si ce iti doresti parerile lui Ion, Vasile, Ileana etc. sunt inexistente...

- am invatat sa spun clar ce gandesc si simt; si sa tac cand trebuie;

- am invatat sa accept ca aomenii nu au cum sa aiba aceleasi asteptari de la viata ca si mine; fiecare e suma experientelor prin care a trecut!

- am invatat sa fiu deschisa si sa "urlu" dupa ajutor ( nu demult citeam mult, mult de tot despre schizofrenie; cazuri peste cazuri; imi aminteam de practica de la Bagdasar si de schzofrenicii pe care i-am intalnit acolo. Cu cat citeam mai mult cu atat vroiam sa stiu mai multe. Intr-o zi mi se parea ca aud voci. Mi s-a facut atat de frica, incat a doua zi am plecat la un prof. de practica si i-am spus ca eu cred ca am schizofrenie, ca mi se pare ca aud voci! Proful s-a uitat ciudat la mine, a zambit si mi-a zis: "Vino maine la 16. Vorbim detaliat. Dar sa nu uiti ce iti spun vocile!" A doua zi ma duc la el. Vorbesc cu el diverse chestii, la care el imi spune: "Vei avea muuulte tulburari si boli pana ce vei trece de stadiul de frica, teama si neincredere. Vei "fi" de muuulte ori schizofrenica, paranoica, depresiva pentru ca  vei cunoaste tot mai multi oameni cu astefel de probleme. De asta facem formare si supervizare in terapie, inainte de a ne numi autonomi." Am plecat de acolo rizand si nu am mai auzit nicio voce de atunci.:)) A se citi ca nu am auzit voci in adevaratul sens al cuvantului, ci probabil citind marturii ale schizofrenicilor si citind despre ce auzeau si halucinatiile pe car ele aveau...Imi era frica!)

- am invatat sa plang si sa nu mai consider asta ca fiind ceva rusinos;

- am invatat sa apreciez, sa iubesc si sa arat iubirea oamenilor pe care ii iubesc;

- am invatat sa...

Dincolo de lista de mai sus, dincolo de pareri personale si ganduri marete vreau sa va spun ca dezvoltarea personala nu inseamna carti de NLP in stilul americanilor. Le citim si apoi ne-am facut o parere despre asta si putem sa ii catalaogam pe cei care merg la cursuri de dezvoltare personala drept inadaptati, visatori, boemi. Dezvoltarea personala este un pas spre autocunoastere, autoacceptare, autoeducare, vointa, sinceritate  etc.

Laura imi ceruse la un moment o lista cu carti de dezvoltare personala. I-am promis articolul asta si tot acum va primi si cartile. Ordinea e aleatoare. Mie mi-au placut si chiar m-au ajutat!

Martin Seligman - Optimismul se invata 

David Lykken - Happiness

Martin Seligman - Fericirea autentica

Victor Frankl - Orice ( e unul dintre preferatii mei)

Carl Honoré - Elogiu Lentorii

Alex Pattakos - Prizonierii gândurilor noastre : Cum să găsești sensul în viaţă și profesie

Shelle Rose Charvet - Cuvinte care schimba minti

Daniel Goleman - Inteligenta emotionala

Jeff Keller - Atitudinea este totul

Jonathan Haidt  - Teoria fericirii

David J. Schwartz  - Puterea magica a gindului

Zig Ziglar -  Motive pentru a zimbi
Joseph O'Connor - Manual de NLP
Steve Pavlina - Dezvoltarea personala pentru oameni isteti

Spor la autoredescoprit!:)

Haine noi

Ne-am pus haine noi:)

Odata cu hainele si cu ameteala si neatentia "mamei" am pierdut unele chestii importante. A promis ca le va atasa imdeiat ce are timp. Mai ales pe oamenii aceia dragi si frumosi ii va pune intr-o lista speciala. Abia astept!:)

Sa ne citim cu drag:)




Later Edit: Avem o lista cu oamenii pe care ii citim, pe care ii respectam, o lista unde sunt oamenii "din inceputuri" pe care pur si simplu nu pot sa ii scot din lista, chiar daca multi dintre ei nu au mai dat niciun semn de viata. Apoi avem lista oamenilor dragi unde avem oamenii la care eu tin, pe care ii citesc cu muuult drag si pe care ii apreciez muuult!:) Se prea poate sa fi uitata pe unii pentru ca blogspotul asta e nebun uneori! Pe parcursc ne revenim!