EU...

Niciodata nu am stiut, sau poate, de fapt, nu am putut sa vorbesc despre mine!

As fi putut evident sa aleg un citat din cartile pe care le-am citit, sa il postez si sa rezolv problema. Dar eu sunt mai mult decat atat!

La unul dintre grupurile de dezvoltare personala, la o analiza amanuntita, m-am numit "Haos". Nici acum nu inteleg de ce, dar asa mi-am spus, pur si simplu, a fost primul asa zis nume, cu care m-am asociat in acel moment...

Cine sunt? MONICA si atat!

Acida, prgamatica, rece pe alocuri.

Nu am inteles niciodata de ce oamenii sunt superficiali sau rai. Ca sa apar cumva asta, sau sa o ascund, am numit toate astea vulnerabilitate! Dar, apar acum si ma contrazic: cum poti fi vulnerabil cand esti rau, cand iti hranesti existenta cu suferinta celorlalti si cum esti vulnerabil cand nu-ti pasa de nimeni si nimic!?!

Mi-am luat prea multe suturi de la omenii in care credeam, iar azi pot spune ca am extrem de putini oameni in care am incredere toala sau cu care pot vorbi deschis despre fricile si tot ceea ce imi strabate sufletul!

Cred in iubire, si cred ca ea poate face minuni; ce se intampla dupa ea, dincolo de ea, inaintea sau dupa ea, nu stiu, dar stiu ca ea exista... 

Nu-mi plac oamenii care sunt dependenti de gesturi fizice. Asta doar pentru ca nu pot sa te imbratisez sau sa ma las imbratisata cand ai tu chef. Ma enerveaza atingerile. Ma sufoca! Un singur om, poate "beneficia" de astea in orice clipa, un singur om ma poate lua in brate oricand si oriunde... si asta fara sa ma sperie sau sa ma sufoce!

Desi, inteleg oamenii care au nevoia sa fie siguri de ei insisi si sa li se spuna asta constant, pe mine ma enerveaza sa dau mana cu cineva atunci cand fac cunostiinta. Mi-ar placea sa ne lipsim de gestul asta, daca intr-o zi ne vom cunoaste...

Nu sunt genul de persoana care isi arata afectiunea, sentimentele in orice moment. Pe mama o iau in brate extrem de rar. Pe tata la fel. Nu vorbesc despre asemena gesturi facute intre mine si fratii mei extrem de rar, de facut...

Tin pentru mine aceste simtiri, dar ma asigur ca ei sa stie ca sunt cei mai importanti pentru mine. Ca ii iubesc! Dar doar atat! Nu-mi arat iubirea prin imbratisari, pupaturi sau cuvinte siropoase!

Cand sufar se vede. In clipele alea mutesc! Nu simt nevoia sa vorbesc cu nimeni despre ce simt, sa povestesc, sa fac spectacol. Daca simt nevoia sa plang o fac ferit. E adevarat ca daca   vii si ma intrebi de 5 ori "ce ai?" nu sfarsesc decat prin a-mi da lacrimile si un "lasa-ma in pace!".

Dupa ce ranile trec pot vorbi despre acel moment!

Spun deschis ce gandesc. Dau impresia ca sunt "gura sparta" si asta doar petru ca nu vreau sa stiu secretele nimanui. Cu cat stiu mai putine despre oamenii din jurul meu cu atat mai bine. Ma intereseaza doar secretele oamenilor pe care ii iubesc si la care tin. In rest nu...

Daca vii si imi spui ca X a facut nu stiu ce fapta rusinoasa si in textul tau se afla cumva frica, nesiguranta, acuzare sau curiozitate, nu te astepta ca eu sa imi spun pararea. Asteapta-te ca eu sa intreb pe acel EL sau EA daca e adevarat sau nu! Si atat! Nu m-am nascut sa-mi dau cu parerea despre faptele rusinoase sau nu ale oamenilor. Daca era asa ma faceam ziarist de "cancan-uri"...

Inainte spuneam "NICIODATA", acum nu o mai fac si asta pentru ca de multe ori viata sau alegerile pe care le faci te pun in fata unui "eveniment" care nu are decat doua optiuni, iar tu esti nevoit sa o alegi pe cea in care ar suferi cat mai putini oameni...

Sunt insuportabila si antipatica cand ma simt nesigura si nesecurizata intr-un mediu. Colegii mei de munca imi spun asta dupa ce azi imi zic ca sunt "cea mai ok colega"...dar tot ei spun "erai groaznica la inceput"...

Nu ma adaptez greu cu locuri sau destinatii in schimb am o  problema cu adaptarea la oameni. La inceput imi este frica. Sunt tacuta si putin speriata. Apoi daca sesizez ca nu ma sufoca, devin relaxata si imi vad de ale mele...

In viata mea au fost extrem de putini "EL". De fiecare data acel "EL" a lasat urme adanci. Lacrimi. Nopti fara somn. Ganduri fara destinatii. Frici si pesimism. 

AZI, spun ca fiecare EL nu a facut decat sa ma maturizeze si sa ma ajute sa inteleg ca o relatie se intretine, devine echilibrata, frumoasa si linistita cand esti sincer, comunici, te porti normal, fara ascunzisuri, cand ii arati celui de langa tine ca il respecti si ca da, treptat devine cel mai important pentru tine! 

Citesc. Ce inseamna asta pentru mine? Relaxare, regasire, odihna. Prin blog gasesti cateva articole despre unele carti sau despre placerea cu care citesc. Vei afla titluri in viitorul apropiat, pe o pagina ce se va naste in curand...

Muzica. Nu traiesc fara ea! Si cu ea vei avea o pagina!

Nu ma pot numi cinefila, dar ma pot numi - pasionata de film -  Si cu ele vei avea o pagina!

Pe langa carti, muzica si film imi plae fotografia, radio, toamna, muntele, fustele, pletele, cerceii, inghetata si marea...

Ce imi mai place? 

Blogul o sa-ti tot arate asta!

Cu drag,